Ce credem

Mărturisirea de credință a bisericii Peniel:

Credem în Sfânta Scriptură:

Acceptând pe deplin Scrierile Vechiului şi Noului Testament ca fiind Cuvântul inerent al lui Dumnezeu, inspirate verbal, suficiente ca singură regulă a noastră infailibilă şi cu autoritate în ceea ce priveşte credinţa şi practica. Scripturile pot fi interpretate conform sensului lor gramatical – istoric. Psalmul 119.160, Proverbe 30.5a, 2 Timotei 3.16-17, 2 Petru 1.19-21

Credem într-unul Dumnezeu triun:

Existând din veşnicie în trei persoane – Tatăl , Fiul şi Duhul Sfânt, co-eterni în natură, co-egali în putere şi slavă, având aceleaşi atribute şi perfecţiuni. Dumnezeu este Atotputernic, Atoateştiutor şi Atotprezent. Deuteronom 6.4, Matei 28.19, 2 Corinteni 13.14, Ioan 14.10, 26.

  • Persoana şi lucrarea Tatălui
    Dumnezeu Tatăl domneşte cu o grijă providenţială şi suverană peste universul Său, creaturile Sale şi cursul istoriei, în conformitate cu scopul harului Său. El este Atotputernic, Atoateiubitor şi pe deplin înţelept. Genesa 1.1, Ioan 14.6-13.
  • Persoana şi lucrarea lui Cristos.
    Credem că Domnul Isus Cristos, veşnicul Fiu al lui Dumnezeu a devenit om fără a înceta să mai fie Dumnezeu, conceput fiind de la Duhul Sfânt şi născut din fecioara Maria pentru a-L revela pe Dumnezeu şi a mântui omenirea păcătoasă. Isaia 7.14, 9.6; Luca 1.35; Ioan 1.1-2, 14; 2 Corinteni 5.19-21; Galateni 4.4-5; Filipeni 2.5-8.Credem că Domnul Isus Cristos ne-a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce, fiind jertfa reprezentativă, mijlocitoare, substituitoare; că justificarea noastră este asigurată de învierea Sa reală, istorică din moarte. Fapte 2.18-36; Romani 3.24-25; 1 Petru 2.27; Efeseni 1.7; 1 Petru 1.3-5.Credem că Domnul Isus Cristos s-a înălţat la cer şi acum şade în mărire la dreapta Tatălui unde, ca şi Mare Preot al nostru împlineşte slujba de Reprezentant, Mijlocitor şi Apărător. Faptele Apostolilor 1.9-10; Evrei 7.25, 9.24; Romani 8.34; 1 Ioan 2.1-2.
  • Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt.
    Credem în Duhul Sfânt, că este a treia persoană a Treimii, agent divin în natură, revelaţie şi izbăvire, că El convinge lumea în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata, că El regenerează, locuieşte, botează, pecetluieşte şi unge pe toţi aceia care devin copii ai lui Dumnezeu prin Cristos, că El împuterniceşte, conduce, învaţă, sfinţeşte şi umple mai departe pe cei care se supun zilnic Lui. El împarte daruri spirituale credincioşilor. Acestea trebuie dorite şi folosite pentru zidirea trupului lui Cristos. Toate darurile spirituale lucrează în armonie cu Scripturile şi nu trebuie folosite contrar parametrilor Bibliei. Ioan 3.5; 14.16-17, 26; 16.7-14; Romani 8.9; 1 Corinteni 12.13; 2 Corinteni 3-18, Efeseni 1.13, 5.18; 1 Corinteni 14.

Credem că toţi oamenii sunt păcătoși

prin natură şi alegere şi pierduţi; că omul a fost creaţia directă a lui Dumnezeu, făcut după chipul, asemănarea lui Dumnezeu; că prin neascultarea personală de voia revelată a lui Dumnezeu, omul a devenit o creatură păcătoasă, părinte al unei rase căzute, universal păcătoasă atât în natură, cât şi în practică, fiind astfel înstrăinată de viaţa şi familia lui Dumnezeu, găsindu-se sub judecata şi mânia îndreptăţită a lui Dumnezeu şi nu se poate mântui pe sine însuşi. Genesa 1.27, 3.6; Psalmul 51.5; Romani 3.23, 5.12, 19; Galateni 3.11.

Credem în mântuirea prin har, prin credinţă

că mântuirea este un dar gratuit de la Dumnezeu, nemeritată şi neasigurată parţial sau deplin prin vreo virtute sau faptă umană, ci primită doar prin credinţa personală în domnul Isus Cristos, în care toţi credincioşii autentici au ca posesiune actuală darul vieţii veşnice, o neprihănire deplină, înfierea în familia lui Dumnezeu, izbăvire şi securitate faţă de orice condamnare, toate resursele spirituale trebuincioase vieţii şi evlaviei şi garanţia divină a faptului că nu vom pieri niciodată; că mântuirea afectează pe deplin omul; că fără Cristos nu există mântuire. Efeseni 2.8-9; Tit 3.5; Ioan 1-12, 3.14, 10.28-19; Romani 8.1; Filipeni 1.6.

Credem în trăirea curată şi în fapte evlavioase

nu pentru înfăptuirea mântuirii, ci ca o dovadă şi roadă a acesteia. Astfel, ca şi creştini trebuie să ascultăm Cuvântului Domnului nostru, să căutăm lucrurile de sus, să umblăm aşa cum El a umblat, să acceptăm ca responsabilitate solemnă a noastră datoria şi privilegiul ducerii Evangheliei într-o lume pierdută, amintindu-ne că o viaţă creştină victorioasă şi rodnică este posibilă pentru cei care, ca mulţumire faţă de îndurările infinite şi nemeritate ale lui Dumnezeu, s-au adus pe ei înşişi pe deplin înaintea lui Cristos. Efeseni 2.10; Romani 12.1-2; Filipeni 2.16.

Credem în existenţa lui Satan

care la început a fost creat ca fiinţă sfântă şi perfectă, însă prin mândrie şi ambiţie necurată s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu devenind astfel depravat în caracter, cel mai mare duşman al lui Dumnezeu şi al oamenilor Săi, căpetenia tuturor celorlalţi îngeri căzuţi şi a duhurilor rele, înşelătorul şi dumnezeul acestei lumi; că puterile sale sunt vaste, dar strict limitate de către voia permisivă a lui Dumnezeu Cel care răstoarnă lucrările sale rele pentru bine; că a fost înfrânt şi judecat la cruce şi astfel osânda lui finală este clară; că avem abilitatea de a-i rezista şi a-l birui doar cu armura lui Dumnezeu, prin sângele Mielului şi prin puterea Duhului Sfânt. Isaia 14.12-15; Efeseni 6.12; 1 Petru 5.18; 1 Ioan 3.8; Apocalipsa 12.9-11, 20.10.

Credem în revenirea lui Cristos

revenire personală, trupească şi vizibilă, pentru a-Şi instaura împărăţia peste care va domni în dreptate şi pace. Apocalipsa 19.11-16.

Credem în viaţa viitoare, în învierea trupului şi judecata veşnică

că duhurile celor mântuiţi, în momentul morţii fizice, pleacă imediat să fie împreună cu Cristos în ceruri; că faptele lor vor fi aduse înainte tronului de judecată pentru răsplătirea care va avea loc în vremea în care Cristos vine pentru ai Săi; că duhurile celor nemântuiţi, în momentul morţii fizice, coboară imediat în hades unde vor fi ţinuţi sub pedeapsă până în ziua judecăţii când trupurile lor vor fi ridicate din mormânt, că vor fi judecaţi şi alungaţi în iazul cu foc, locul pedepsei finale şi veşnice. 1 Corinteni 15, 2 Corinteni 5.8-10; Luca 16.19-23; Apocalipsa 20.11-15.

Credem în separarea Bisericii de stat

fiecare dintre cele două părţi având sfere de responsabilitate definite şi distincte. Matei 22.21; Romani 13.1-7.

Credem în preoţia tuturor credincioşilor

că Isus este Marele nostru Preot şi că prin El fiecare persoană născută din nou are acces direct în prezenţa lui Dumnezeu fără a fi nevoie de un preot uman; că fiecare credincios are dreptul şi responsabilitatea de a studia şi interpreta Scriptura în mod individual sub îndrumarea Duhului Sfânt. Ioan 14.6; Evrei 14.16; 2 Timotei 2.15; 1 Petru 2.1, 5, 9.

În ceea ce privește biserica

  • Credem că Biserica universală este alcătuită din toate persoanele care au fost împăcate cu Dumnezeu prin credinţa mântuitoare, prin moartea şi învierea lui Cristos. Efeseni 5.25; 1 Corinteni 12.28.
  • Credem că Biserica locală este adunarea oamenilor cu o relaţie personală şi credinţă în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Această adunare este unită într-o organizaţie pentru a practica rânduielile Noului Testament, pentru a se strânge la rugăciune, închinare, învăţătură şi părtăşie; pentru a sa angaja la împlinirea Marii Trimiteri. Faptele Apostolilor 2.41-42; 1 Corinteni 11.2.
  • Credem în independenţa şi autonomia Bisericii locale: fiecare Biserică nou-testamentară este liberă să se autoguverneze pe sine, fără alte interferenţe eclesiale şi că trebuie să coopereze cu alte biserici nou-testamentare, după cum o luminează Duhul Sfânt; că este responsabilă de urmarea modelului Bisericii din Noul Testament şi că este direct răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu. Matei 18.17; Faptele Apostolilor 6.1-5; 15.22-23.

Credem că botezul cu apă al credincioşilor şi Cina Domnului

sunt orânduiri scripturale pe care Biserica de azi trebuie să le asculte. Matei 29.19, 20; Faptele Apostolilor 2.41, 8.38-39; Matei 26.26-30; 1 Corinteni 11.23-34.

Credem că Dumnezeu este creatorul universului. Genesa 1-3; Ioan 1-3; Evrei 11.3.

Credem în rugăciune şi vindecarea celor bolnavi

Vindecare bolnavilor este ilustrată în viaţa şi lucrarea lui Isus şi este inclusă în responsabilitatea dată se Isus ucenicilor Săi. Este dată ca un semn care îi însoţeşte pe credincioşi. Este de asemenea parte a lucrării lui Isus la cruce şi unul dintre darurile Duhului Sfânt. Credem că vindecarea deplină are loc atunci când credinciosul intră în ceruri. Vindecarea ţine de alegerea suverană a lui Dumnezeu. El vindecă după cum crede de cuviinţă. Credem în practica scripturală a chemării prezbiterilor de a se ruga pentru bolnavi. De asemenea, credem că Scriptura ne descoperă faptul că şi credincioşii născuţi din nou, dar care nu sunt prezbiteri într-o Biserică locală îşi pot pune mâinile peste bolnavi. Isaia 53.5; Marcu 16.17-18; Faptele Apostolilor 8.6-7; Iacov 5.14-16.

Credem că este interzis creştinilor

să depună plângeri în faţa instanţelor civile împotriva altor creştini sau Bisericii cu scopul rezolvării disputelor personale. 1 Corinteni 6.1-8.